Poporul român, iubitor profund şi sincer al acestei arte, deţine un inestimabil tezaur muzical – sub forma creaţiei populare şi culte –, manifestându-se, totdeauna, extrem de sensibil la frumuseţile şi la forţa de impresionare a muzicii.
        Muzica aparţine, prin natura sa, activităţii spirituale a omului; ea îşi are, însă, fundamentul şi pornirea de la acele date ştiinţifice ale acusticii care explică şi condiţionează fenomenul artistic în toată complexitatea sa.
        De aceea, înaintea oricărui principiu teoretic muzical, se cer cunoscute noţiunile esenţiale de ordin ştiinţific (acustic) privind substanţa sonoră, care fac parte integrantă din teoria muzicii, ca expresie a raportului intim şi organic dintre arta şi ştiinţa sunetelor.

(din Introducere)