Teatrul, privit în manifestarea lui generală, apare ca un domeniu complex şi complet, în care se pot îngemăna toate artele, ca într-o sinteză de adevăruri ale simţirii şi ale gândirii umane. Teatrul nu numai că are puncte comune cu celelalte arte, are puncte de graniţă, de atingere, dar, ca într-o metamorfozare alchimică, el chiar le poate încorpora pe celelalte. Astfel, privind de la distanţă, putem spune că sculptura este o artă şi teatrul este alta, dar… Nu este aşa! Actorul, când se află în plinătatea actului său interpretativ, sub privirea a sute, mii de spectatori, nu are voie să se mişte banal, aşa cum ar putea să o facă pe stradă sau acasă la el, simplu şi cotidian. Atitudinea actorului pe scenă are în ea nobleţe şi linie, are o demnitate statuară.  Mişcările sale vor exprima ceva din plastic tăcută, dar vie, a basoreliefurilor de pe frontoanele templelor antice.            

 (din Introducere)